După 27 de ani de experienţă ca frizer, lui Faruk Gurses îi place mai degrabă să se considere prieten cu clienţii, decât un mânuitor priceput al foarfecii. Celor pe faţa cărora citeşte un necaz mai mare le şi cântă din saz (instrument oriental cu coarde – n.r.). Frizura cu program artistic inclus costă 10 lei.

„Dacă place mie, trebuie place şi lui”

„La noi altfel, la noi când vine clientul, se simte la fel acasa lui. Uităm la faţa lui şi întâi stă jos, o bârfă, dacă supărare mare, cântăm ceva. Aşa la noi, când vine client, te porţi frumos, se zice «poftim», se dă cafea, un ceai. Dacă nu porţi frumos, clienţii poate să meargă în altă parte”, spune Faruk, ornând fiecare frază cu un zâmbet larg.

Să nu crezi vreo clipă că Faruk îţi face ce freză vrei tu. Întâi te măsoară bine şi îţi potriveşte coafura după forma şi trăsăturile feţei, chiar dacă tu baţi din picior că vrei ceva anume. „Trebuie să faci meserie bună. Dacă place mie, trebuie place şi lui. Nu facem zece minute, pac, pac, pac şi la revedere. Meseria, în primul rând, vine de la inimă”, mai spune turcul.

Nu se lasă rugat mult şi îşi aduce sazul, se aşază pe canapea, degetele încep să-i alunece uşor pe coarde, iar ochii se închid firesc, ca pentru orice baladă. Zâmbeşte, iar la final traduce: „Fata iubeşte băiat şi apoi despărţire şi supărare. E melodie de dragoste, de dor”.

Faruk munceşte pentru el

Frizeria „Faruk Hair Style” îşi are deja clienţii fideli. „Se poartă prea frumos aici ca să mergi în altă parte”, explică un domn cocoţat pe un scaun de frizer, care se lasă pigulit cu foarfeca după ureche.

Faruk a venit în România acum zece ani, a stat o lună în Bucureşti şi, până la urmă, s-a lăsat convins de unchiul lui, care avea deja un restaurant aici, să-şi deschidă şi el o afacere. La început, a fost asociat cu un prieten, apoi a rămas singur la şefia frizeriei. A extins- o, şi acum e prosperă: şi-a deschis şi două shaormerii, una la Lujerului şi alta la Moghioroş. „Dacă să plec la Turcia, nu cred că mai fac frizerie, nu mai pot”, se gândeşte, trăgând cu ochiul mereu la laptop, de unde îi zâmbeşte, prin webcam, o tânără blondă. Faruk a venit din Urfa, de lângă Antalya, unde a fost ucenic la un frizer de la 12 ani. Chiar dacă tatăl său lucra la bancă, el a fugit de munca la patron. „Acuma altfel munceşti pentru tine, nu pentru stat”.

„Lumea la fel genu’ ca la turci, e cald”

Povestea romantică în care un străin vine în România, se îndrăgosteşte fără scăpare de localnici şi nu mai poate pleca nu se aplică şi pentru Faruk. „Am mai venit odată la Constanţa, în ’88, eram marinar în armată. Am zis că nu vin, că ţară comunistă, nu libertate. Dar apoi a fost Revoluţie, s-a schimbat. Atunci a început aventura”, povesteşte bărbatul. A mai fost la mijloc şi o altfel de poveste de dragoste, fiind atins şi el de frumuseţea româncelor, dar alege – din respect pentru verigheta pe care o poartă pe deget şi pentru femeia care-i zâmbeşte pe messenger – să o ţină sub tăcere. „A fost şi aşa ceva, dar acuma familia mea e la Turcia”. Din cauza asta a început să-şi împartă anul în două: jumătate în România, jumătate în Turcia. Cu mâncarea românească nu s-a acomodat nici acum. A rămas, totuşi, datorită oamenilor. „Lumea la fel genu’ ca la turci, e cald, poţi să vorbeşti, salutare cu vecini. Am fost şi la Europa, dar oamenii e rece, nu e caracter la fel”, spune Faruk, cu scântei în privire. Dacă ar fi să-i caracterizeze pe români într-un cuvânt, acesta ar fi „liniştiţi”. A început să se obişnuiască cu viaţa dublă şi nu se gândeşte să-şi mute afacerile în altă ţară. „Dacă e pensie, stăm aicea”. Sursa:Evz.ro

Tinerii generaţiei Emo, de la emoţional, au frizuri ciudate, îşi machiază ochii puternic şi poartă piercinguri. Adolescenţii Emo sunt mai degrabă retraşi, introvertiţi şi melancolici, decât răzvrătiţi şi agresivi. “Atâta vreme cât aceste comportamente nu capătă forme deviante, adică delincvente, ei trebuie lăsaţi în pace”, explică sociologul Marius Pieleanu.

Fie din teribilism, fie din curiozitate, unii copii Emo experimentează senzaţii extreme, cum ar fi tăiatul pe mâini. “La vârsta tânără, frica nu este o componentă socială. Prin consecinţele lipsei acesteia se experimentează astfel de lucruri”, a mai spus Pieleanu.

Oamenii cu părul înnodat în rasta sunt încă nişte apariţii bizare în peisajul cotidian din Bucureşti. Oriunde merg, aerul lor exotic atrage imediat atenţia. Bătrânii se crucesc şi scuipă în sân cu vizibil dispreţ şi consternare, oamenii îmbră caţi office îi privesc cu condescendenţă, iar copiii râd pe înfundate şi îi arată cu degetul.

„Dreadlocks“ (din engl. „dread“ – spaimă, oroare; „lock“ – buclă) sunt codiţe făcute în aşa fel încât podoaba capilară a posesorului arată ca şi când nu a cunoscut niciodată pieptenele sau peria. Părul este tapat foarte strâns sau înnodat, iar şuviţele primesc un aspect sălbatic, aparent neîngrijit. Cei care au cozi rasta şi s-au săturat de acestea pot scăpa de ele doar dacă se tund complet.
Un look îndrăzneţ pentru cei care vor altceva

Poate din această cauză, oamenii cu frizuri normale, cu părul pieptănat şi coafat îngrijit nu ştiu cum să reacţioneze în faţa cozilor răvăşite şi rebele. Nu ştiu ce să creadă şi rămân adesea cuprinşi de perplexitate în faţa unor tineri care parcă au, în loc de capete, nişte tarantule uriaşe care îşi mişcă picioarele negre independent de voinţa lor.Ai zice că sunt oameni ai străzii cu părul murdar şi îmbâcsit, dar hainele şi accesoriile contrazic asta. Cei mai mulţi au o atenţie deosebită pentru felul în care se îmbracă, iar codiţele sunt un element în plus în încercarea de a fi diferiţi, de a apărea altfel, de a trece peste moda care impune breton asimetric sau haine de firmă.
Codiţele nu au mereu legătură cu religia

Pe Andreea am întâlnit-o într-un club din Centrul Istoric, la o masă cu câţiva prieteni. Sunt toţi veseli şi volubili. Recunoaşte că nu e prima dată când cineva o întreabă de codiţele ei. „Am dread-urile de trei ani. Faptul că mi le-am făcut nu are nicio legătură cu religia, nicio semnificaţie specială, deşi am citit şi ştiu ce înseamnă şi îmi place foarte mult muzica reggae“, spune Andreea. Ea nu a luat decizia să şi le facă datorită modei, ci pur şi simplu pentru că „a vrut să se uite în oglindă şi să vadă altceva“. „Cu cât îmi creşte părul şi devin mai lungi, cu atât îmi plac mai mult“, adaugă fata. Cozile îi cad grele pe umeri şi pe spate, deşi sunt prinse cu o eşarfă în vârful capului.

O coafură pentru acasă

„Nu înţeleg de ce îşi fac unii aşa ceva“, mărturiseşte cu nedumerire doamna Nuţi, angajata unui coafor de cartier. „Arată îngrozitor. Eu cred că oamenii trebuie să se îngrijească un pic, ce Dumnezeului, doar există acum pe piaţă o grămadă de produse pentru păr. Mai vin şi la mine fete care vor ceva mai fistichiu. Le fac şuviţe blonde sau filate şi sunt mulţumite. Dar cozi din astea nu mi-a cerut nimeni“, adaugă coafeza. În Bucureşti nu există saloane care să ofere pe lista serviciilor o astfel de frizură, dar tinerii s-au adaptat şi au învăţat să-şi facă singuri. Doritorii află de pe forumuri sau de la cunoscuţi la cine pot să apeleze pentru a arăta ca Bob Marley. Preţurile variază în funcţie de lungimea şi de desimea părului, de la 150 la 400 de lei.

Instrumente: o croşetă, un pieptene şi multă răbdare

Alexandra are 23 de ani şi este o adevărată expertă. Face cozi rasta de aproape cinci ani, iar prin mâinile ai au trecut peste 150 de capete. Codiţele sunt confecţionate cu croşeta şi pieptenele. „Am învăţat singură, pur şi simplu mi-am imaginat cum se fac şi am exersat pe mine până au ieşit bine“, îşi aminteş te tânăra. După cinci ani de experienţă, operaţiunea îi ia şase ore, dacă doritorul are părul mediu ca lungime. În cazul extensiilor, treaba e mai complicată, iar procesul durează aproape o săptămână.

MIŞCAREA RASTA

Lungimea codiţelor arată înţelepciunea

Dread-urile sunt asociate cu mişcarea Rasta. Adepţii acesteia nu trebuie să se tundă, nu au voie să îşi taie barba şi nici să îşi provoace, sub orice aspect, vreo rană, ceea ce înseamnă că pentru oamenii rasta intervenţiile chirurgicale de orice fel sunt interzise. Pentru ei, lungimea codiţelor arată înţelepciunea, maturitatea, cunoaşterea şi indică nu numai vârsta persoanei, ci şi cât timp a trecut de când s-a convertit. Rastafari asociază dread-urile cu o călătorie spirituală care are loc în procesul creşterii părului.

Răbdarea este cheia, dar se face trimitere frecvent şi la o călătorie a min- ţii, a sufletului şi a spiritualităţii. În această accepţiune, a avea dread-uri naturale înseamnă a-ţi lăsa părul să crească liber, firesc, fără a-l tunde sau pieptă- na şi spălându-l doar cu apă.

FALS

Cinci minciuni despre dread-uri

> Dread-urile nu se spală. Părul trebuie să fie murdar ca să stea aşa.

> Dread-urile deteriorează părul şi scalpul şi nu permit curăţarea acestuia.

> Singurul mod în care poţi obţine codiţe frumoase este să nu îl piepteni niciodată.

> Numai oamenii de culoare îşi pot face dread-uri.

> Oamenii care au codiţe rasta se droghează şi ascultă muzică reggae. Sursa:Evz.ro

Arată ca un italian şi ar sta toată ziua cu mâna pe foarfecă. Are curajul să meargă zilnic pe motor, pe străzile din centrul Capitalei, şi vrea să facă bani de pe urma cochetăriei româncelor. Plictisul şi spiritul de aventură – combinat cu bunii prieteni de aici, între care Alexandre Eram şi Andreea Esca – l-au adus pe Stephan Barbe, francezul din Aix en Provence, în Bucureşti, cu tot cu pasiunea sa pentru tuns.
Ambasador în România al produselor de coafat „Subtil Franţa“, Stephan – stilistul care dă formă buclelor de când avea doar 18 ani – şi-a trecut mâinile şi foarfeca prin părul multor vedete autohtone. Pe lista persoanelor cu nume sonore „aranjate“ de francez stau aliniate prietena Andreea Esca, Dana Rogoz şi Geanina Corondan. Plus foarte multe franţuzoaice cu domiciliul în Bucureşti. Colaborează cu mai multe reviste şi, de câte ori are ocazia, face demonstraţii de virtuozitate, gratis, la târgurile de profil din Bucureşti şi din ţară.

Din ianuarie, lângă Moşilor

În salonul lui, aşezat discret pe străduţa Corbeni (la doi paşi de Calea Moşilor) şi anunţat doar cu o plăcuţă colorată haios – „Stephan B. Salon de coiffure“ -, îşi petrece aproape tot timpul. Nu poate spune că s-a îndrăgostit de Capitală. Nu a apucat să vadă prea mult din oraş. Pe lista cu „favorite“ a trecut deocamdată Parcul Herăstrău şi Cişmigiul, trei căsuţe de epocă, bine conservate, din centru, două restaurante şi mai multe cliente.
A venit cu foarfeca şi bigudiurile în Bucureşti ştiind clar că româncele, chiar dacă nu au salariile franţuzoaicelor, „este mereu puse la punct, din unghii pana la suvite“, spune stilistul într-o română hazlie, fără diacritice. Se plictisise de scoarţa în care se îmbrăcase afacerea iniţiată, în urmă cu 20 de ani, în Franţa.

Salonul de pe Corbeni l-a deschis, în luna ianuarie, la parterul casei deţinute de doi dintre amicii săi români. De atunci, stilistul în vârstă de 38 de ani îşi tot caută ucenici serioşi, pregătiţi să tundă cum îi stă bine clientei. „E greu să gaseşte oameni buni aici, am observat. Multi nu sunt serios, stă două zile şi pleaca. Nu prea sunt profesionisti“, se plânge Stephan.

Preţuri – „pas exageres“

Serioase n-ar fi nici clientele, dacă stă să cântărească bine francezul. Pe cât de frumoase şi aranjate sunt, pe atât de „pas politicoase“ s-au dovedit: „Asta e un probleme aici. Femeile intârzie la programare sau nu suna să spună nu vin. După 20 minute le dau eu telefon şi zice: «Da, n-am venit». Sau: «Am uitat»“.
Totuşi, când vin la salon, îi înseninează ziua lui Stephan. Pentru asta, le răsplăteşte cu glumiţe în româno-franceză, le serveşte cu o ceaşcă de cafea sau cu un pahar cu apă plată, le pune muzică relaxantă şi le face masaj capilar minute întregi.
„Multe sunt cam stresate, şi asta se vede şi la firul de păr. Se electrizează terible… Unele mai vorbesc la telefon, nu vor să stea deloc departe de nebunia din spatele uşii mele“, spune francezul, care şi-a pus în cap să stea în România cel puţin zece ani de-acum încolo. Pentru serviciile pe care le prestează, zi de zi, cu aceeaşi plăcere, primeşte bani cât să nu se plângă. Sursa:Evz.ro

Tinerii generaţiei Emo, de la emoţional, au frizuri ciudate, îşi machiază ochii puternic şi poartă piercinguri. Adolescenţii Emo sunt mai degrabă retraşi, introvertiţi şi melancolici, decât răzvrătiţi şi agresivi. “Atâta vreme cât aceste comportamente nu capătă forme deviante, adică delincvente, ei trebuie lăsaţi în pace”, explică sociologul Marius Pieleanu. Fie din teribilism, fie din curiozitate, unii copii Emo experimentează senzaţii extreme, cum ar fi tăiatul pe mâini. “La vârsta tânără, frica nu este o componentă socială. Prin consecinţele lipsei acesteia se experimentează astfel de lucruri”, a mai spus Pieleanu. Sursa:Realitatea.Net

Susanna Sallstrom-Matthews, economist la Universitatea din Cambridge, are o explicaţie plauzibilă pentru preponderenţa tunsorilor scurte în anii de criză economică. „Oamenii se bucură de mai puţine plăceri materiale în perioadele de recesiune, aşa că îşi doresc mai multe plăceri vizuale“, explică autoarea studiului „Consumul de frumuseţe“.
„În perioadele de prosperitate economică, oamenii sunt ocupaţi şi nu mai au timp să consume sau să producă frumuseţe. În anii ’50, Marea Britanie era foarte prosperă, dar teribil de plictisitoare din punct de vedere estetic“, ţine să reamintească Sallstrom- Matthews.Sursa:Evz.ro

Se pot face greseli la taparea parului cum ar fi:

a.)- taparea parului nu se face incepand de la breton catre varful capului,

b.)- nu se foloseste niciodata un piaptan din plastic sau aluminiu pentru a nu rupe firele de par sau sa agresezi scalpul

c.)- parul nu se tapeaza pe toata lungimea lui

d.)- nu se tapeaza o suvita de par de mai multe ori

Prin taparea parului se obtine o coafura trendy si o elasticitate si un volum moderat al parului cu o eleganta deosebita a frizurii.

Pentru o tapare corecta a parului trebuie urmati doar 4 pasi:

PASUL 1: Se ia o suvita de par din varful capului nu mai lata de 7 cm

PASUL 2: Parul se tapeaza doar la radacina pe  o inaltime nu mai mare de 3 cm

PASUL 3:  Se tapeaza fiecare suvita cu un piptene des sau o perie speciala

PASUL 4: Se finiseaza parul pe toata lungimea dar a nu i se lua din volumul obtinut. Se finiseaza cu o perie fina.

Totusi, trebuie sa diferentiem termenul „mese de par” de cel de „extensie de par”, in ciuda faptului ca amandoua tehnicile presupun adaugari nechirurgicale de par alcatuite din par: uman, sintetic sau o combinatie a acestora, care sunt adaugate parului deja existent sau scalpului printr-o varietate de tehnici. Sunt dependente de parul deja existent si au nevoie sa fie reatasate sau stranse pe masura ce parul existent creste.

MESA DE PAR este un atasament de par fals, prinsa de parul propriu al persoanei. Ea ascunde caderea parului sau mareste volumul, desimea sau lungimea acestuia. Tehnicile folosite pentru mese de par sunt: tehnicile de baza si cele avansate.

• Tehnica de baza foloseste impletirea, facuta de un profesionist. Un sirag de par alcatuit din fire impletite împreuna se „tese” prin par, apoi mesa alcatuita din fire cusute sau legate împreuna se ataseaza siragului împletit cu un ac si fir de cusut subtire.
• · Tehnica avansata foloseste noduri facute de mâna în loc de împletitura pentru a forma siragul; mesele sunt apoi cusute pe acest sirag.
  • Nu pieptana parul ud. Pentru parul semiuscat foloseste un pieptene cu dintii rari, cu grija si nu de la radacina, deoarece risti sa smulgi extensiile
  • Leaga-ti parul cu o esarfa cand dormi
  • Mergi la un salon de specialitate daca vrei sa iti vopsesti mesele
  • Fixativul sau alte cosmetice pe baza de silicon nu au ce cauta la baza suvitelor
  • Nu iti aplica extensii daca ai parul mai scurt de opt centimentri, daca esti insarcinata, daca ai probleme cu pielea capului sau daca iti cade mult par.

EXTENSIILE DE PAR suvita-pe-suvita sunt reprezentate de o banda simpla de suvite care se aplica pe cap cu ajutorul unui ac si a unui fir special. Majoritatea specialistilor din saloanele de coafura nu numesc extensiile efectuate prin lipire, „aditii”. Ei atrag atentia asupra faptului ca lipirea sau legarea cu adeziv poate distruge parul, îl poate afecta sau chiar poate lasa zone de chelie pe scalp. De aceea, aditiile sunt efectuate prin coasere cu ac si fir semi-sintetic (bumbac-nylon). Aceasta este o tehnica semi-permanenta; este important ca parul sa nu se incurce si sa nu isi piarda culoarea. Sunt utilizate masini speciale de cusut pentru a face ca suvitele sa isi pastreze durabilitatea dupa ce sunt aplicate prin cusut si sunt fixate strans cu un lipici special inofensiv. Fiecare banda de par cantareste 100 grame si are grosimea de aproximativ 1mm. Sunt disponibile doar in forme de par natural drept si cret, in mai multe culori si marimi. Procesul consta in aplicarea unei benzi de suvite. In cateva minute rezultatul il constituie o extensie completa: se poate aplica si indeparta lasandu-ti libertatea de a decide in ultimul moment. Daca tii la imaginea parului tau si ai deja suvite, iata cateva sfaturi bune de respectat:

Clip-on-urile sunt doar pentru folosire zilnica. Parul fals este atasat cu ajutorul unor cleme speciale si se poarta intercalat în parul natural.